Str. Av. Petre Cretu nr. 58, sector 1, Bucuresti, Romania

Ordonanța 79/2017 adoptată de Guvern a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 885 din 10 noiembrie 2017.

Aceasta prevede modificări ale Codului Fiscal, cu aplicare din 01.01.2018, ce vizează, în principal:

Impozitul pe venit

Începând cu 01.01.2018, cota de impozit pe venit este de 10%, și se aplică următoarelor categorii de venituri:

  • Venituri din salarii;
  • Venituri din pensii;
  • Venituri obținute de persoanele fizice autorizate;
  • Venituri din drepturi de autor;
  • Venituri obținute de cabinete individuale (ex: avocați, medici, notari);
  • Venituri din chirii, dobânzi, arendă, premii, activități agricole, investiții și venituri din alte surse.

De asemenea, impozitul reprezentând plăți anticipate pentru veniturile din drepturile de proprietate intelectuală, va fi de 7%, începând cu ianuarie 2018.

Pentru veniturile din dividende se păstrează cota de 5%.

Contribuțiile sociale obligatorii

Ordonanța aprobată prevede o diminuare cu 2% a nivelului contribuțiilor sociale, de la 39,25% în prezent, la 37,25% din ianuarie 2018, dintre care 35% vor fi suportate de salariat.

Se diminuează și numărul contribuțiilor sociale, de la 6 (9, dacă avem în vedere că 3 dintre acestea erau suportate și de angajat și de angajator), la 3, după cum urmează:

  • contribuţiile de asigurări sociale, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat:

25% – suportată de angajat;
4% – suportată de angajator, pentru condiții deosebite de muncă;
8% – suportată de angajator, pentru condiții speciale de muncă;

  • contribuţia de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate:

10% – suportată de angajat

  • contribuția asiguratorie pentru muncă, datorată bugetului de stat:

Acoperă riscurile de șomaj, accidente de muncă, concediu medical și creanțe salariale.
2,25% – suportată de angajator

Contribuția la asigurările sociale de sănătate în procent de 10%, este datorată și de alte persoane fizice când realizează venituri pentru care se datorează plata contribuției. În această categorie se vor regăsii persoane ce realizează venituri de tipul: venituri din dividende, venituri din dobânzi, venituri din alte surse, venituri din activități independente etc.

De exemplu, dacă o persoană fizică este salariată dar realizează și venituri din dividende, va plăti contribuția la asigurările de sănătate atât ca salariat, cât și pentru veniturile din dividende. Baza lunară de calcul a contribuției la sănătate în cazul venitului din dividende este salariul minim brut pe țară valabil în luna în care se achită dividendele.

Contribuțiile sociale pentru activități independente

Pentru activitățile independente (exemplu: medici, avocați, notari, jurnaliști), contribuția socială de sănătate (CASS) se va calcula la nivelul salariului minim brut pe economie, iar contribuţiile de asigurări sociale (CAS) la un venit ales, ce nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut.

De asemenea, persoanele fizice care obțin venituri din activități independente, profesii liberale, PFA, drepturi de proprietate intelectuală, nu mai sunt scutite de la plata CAS respectiv CASS, dacă obțin și venituri din salarii, deși în proiectul inițial de modificare a Codului Fiscal se prevedea această scutire.

Deducerea personală

Începând cu ianuarie 2018, deducerea personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 1.950 lei inclusiv, astfel:
(i) pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere – 510 lei;
(ii) pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere – 670 lei;
(iii) pentru contribuabilii care au două persoane în întreținere – 830 lei;
(iv) pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere – 990 lei;
(v) pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere – 1.310 lei.

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1.951 lei și 3.600 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.600 lei nu se acordă deducerea personală.

Persoana în întreținere poate fi soția/soțul, copiii sau alți membri de familie, rudele contribuabilului sau ale soțului/soției acestuia până la gradul al doilea inclusiv, ale cărei venituri, impozabile și neimpozabile, nu depășesc 510 lei lunar, cu excepția veniturilor prevăzute la art. 62 lit. o), w) și x) și/sau a pensiilor de urmaș cuvenite conform legii, precum și a prestațiilor sociale acordate potrivit art. 58 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Regimul microîntreprinderilor

Începând cu 01.01.2018, persoanele juridice cu o cifră de afaceri sub nivelul de 1 milion euro, vor datora impozit pe veniturile microîntreprinderilor de 1%, dacă au cel puțin un salariat cu normă întreagă, respectiv 3% dacă nu au niciun salariat.

Totodată, a fost eliminată condiția legată de obiectul de activitate al societății. De exemplu, societățile ce realizează venituri din consultanță și management, indiferent de ponderea acestora în veniturile totale, vor aplica regimul microîntreprinderilor dacă au o cifră de afaceri totală inferioară plafonului menționat.

De asemenea, a fost eliminată posibilitatea pentru societățile ce au un capital social de cel puțin 45.000 lei de a opta pentru plata impozitului pe profit.

Impozitul pe profit

S-au transpuns în legislația națională prevederile din Directiva Europeană pentru limitarea deductibilității cheltuielilor cu dobânzile și alte costuri de îndatorare, față de întreprinderi asociate.

Astfel, costurile excedentare ale îndatorării*, care depășesc plafonul deductibil prevăzut de 200.000 euro într-o perioadă fiscală, sunt deduse limitat în perioada fiscală în care sunt suportate, până la nivelul a 10% din baza de calcul.

Baza de calcul utilizată pentru stabilirea costurilor excedentare ale îndatorării, deductibile la calculul rezultatului fiscal, o reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, în perioada fiscală de referință, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, costurile excedentare ale îndatorării, precum și sumele deductibile reprezentând amortizarea fiscală.

În condițiile în care baza de calcul are o valoare negativă sau egală cu zero, costurile excedentare ale îndatorării sunt nedeductibile în perioada fiscală de referință și se reportează, fără limită de timp, în anii fiscali următori în aceleași condiții de deducere.

Prin excepție de la aceste prevederi, în cazul în care contribuabilul este o entitate independentă, în sensul că nu face parte dintr-un grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară, și nu are nicio întreprindere asociată și niciun sediu permanent, acesta deduce integral costurile excedentare ale îndatorării, în perioada fiscală în care acestea sunt suportate.

 

_______________________________

Costurile excedentare ale îndatorării* reprezintă suma cu care costurile îndatorării unui contribuabil depășesc veniturile din dobânzi și alte venituri echivalente din punct de vedere economic pe care le primește contribuabilul.